Jandarmul Kurt Janisch se uită azi din nou la poza în care tatăl său, colonelul Janisch, fusese surprins cu treizeci de ani în urmă, în timp ce dădea onorul regelui. Iată, aici îl vedem încă pe tată, evident constrâns de propriul gest entuziast de a lua poziţia de drepţi să dea uşor înapoi. Cum se face totuşi că nimic nu-l poate reţine? Are ceva molatic, nehotărât în umeri, care pare să-l împingă apoi din nou înainte. Poate că nu era decât o plecăciune involuntară în faţa monarhului, un fel de supliment la onorul pe care-l repetase atât de des. Fiul – aşa cum stă acum în faţa dulapului, echipat ca pentru jogging, în treningul cu dungi şerpuitoare, încercând să-şi stăpânească trupul şi încălzindu-l treptat înainte de alergare – nu mai are nimic servil în el. Cu umerii căzuţi, dar cu mâinile mereu gata să se apuce de treabă, tatăl şi-a făcut datoria peste tot, pe şoselele prăfuite şi pe lângă maşinile distruse în accidente. Poate că fiul e mai complex şi ştie să dea şi ordine. Înfăţişarea lui îmi stârneşte curiozitatea: are un chip cam colţuros pe care gândurile, ce la alţi oameni se umflă în pene cu mare plăcere, par să se furişeze doar, timide. Hm. Voinţa nu i-ar lipsi, de fapt, dar oare la ce are de gând s-o folosească? Barca a încetinit viteza, semaforul e pornit şi arată mereu verde, iar diferenţa subtilă în raport cu ceilalţi oameni se face tot mai mare.
Între timp, jandarmul e dominat întru totul de un soi de lăcomie care a venit pe neobservate, dar a rămas până la urmă şi pe care au observat-o până şi vecinii (mirându-se, bunăoară, de unde au apărut răsadurile din faţa casei, despre care nimeni nu ştie nimic şi pe care e imposibil să le fi cumpărat!). Câte unul mai verifică din când în când registrul funciar ca să vadă ce încearcă să ascundă jandarmul, folosindu-se de cartea vieţii. Acum a tras la mal şi şi-a ochit obiectivele. A strâns vâslele şi a fixat undiţa. A aruncat plasele. Se poate oare ca iniţial în jandarmul ăsta să fi fost loc şi de altceva, de lucruri frumoase şi deştepte? Un bărbat arătos şi aparent jovial jandarmul ăsta, exact genul care ne place nouă, femeilor. Cu astfel de însuşiri se poate face treabă bună.