„N-am putea trăi într-o lume în care există o explicație pentru orice. Sunt destule enigme naturale, dar nu strică să mai adăugăm câte una.”

Cartea aceasta mi-a fost prietenă în ultimele zile. Este o carte care se citește foarte repede datorită numarului mic de pagini, însă eu mi-am luat timpul necesar pentru a asimila ceea ce autorul a vrut să transmită. Așa cum știți și voi, esențele tari se țin în sticluțe mici.

Cartea aceasta a fost ca o gură de apă rece într-o zi toridă de vară. Ne învață că trebuie să ne bucurăm de cele mai neînsemnate lucruri, pentru că în sinea lor sau la un moment dat în viață, vor avea un rost.

Ne arată că nimeni nu ar trebui să fie singur. Singurătate este cel mai de temut dușman al oricărei vietăți. Și desigur, ne arată că dacă într-o zi vom face lucrurile puțin diferit față de ziua precedentă, ceva magic se poate întâmpla. Putem cunoaște oameni noi, putem învăța ceva sau pur și simplu vom ajunge să ne înțelegem mai bine.

Samuel, profesor universitar în Barcelona, are parte de aventura vieții sale. Un motan, pe care ulterior îl numește Mishima, se strecoară forțat în viața lui Samuel. De aici totul ia o întorsătură ciudată.

Cea mai mică acțiune a noastră reprezintă o piesă de domino, iar de acolo viața ne va surprinde.

„Pentru prima dată înțelegeam că valoarea noastră se măsoară mai ales după binele pe care-l facem altora.”

Citiți cartea dacă vreți să aveți parte de o călătorie spre autocunoaștere, unde veți întâlni și povești de prietenie și iubire.

Pe mine m-a prins subiectul și filosofia sa. Nu cred în nimic mai mult decât cred în destin. Cred în frumusețea vieții, cred în schimbare și în miracole.