0 august 1281, A.D.

Hakata Bay, Japonia

Comandantul Takeo Ogawa îşi privi ceasul de la încheietură mâinii şi clătină din cap, iritat.

― A trecut deja o jumătate de oră de la miezul nopţii, bodogăni, încordat. O întârziere de trei ore, iar noi încă mai aşteptăm.

Ca răspuns la nemulţumirea superiorului său, un sublocotenent navigator, având ochii obosiţi ai unui bolnav de insomnie, dădu din cap fără să spună nimic. Cei doi bărbaţi aflaţi în partea de sus a turelei submersibilului I-403 al Marinei Imperiale Japoneze supravegheau şantierul naval cu priviri insistente, pândind semnele apariţiei obiectului aşteptării lor. Dincolo de întinsa bază navală, luminile nopţii scânteiau, clipind dezordonat în jurul pitorescului oraş Kure. Burniţa măruntă îi împrumuta acelui ceas târziu o linişte sinistră. Departe de zgomotele îndepărtate ale ciocanelor, ale macaralelor şi ale aparatelor de sudură. În alte părţi ale şantierului, repararea navelor avariate de inamic şi construcţia celor noi continuau, cu îndârjire şi fără întrerupere, alăturându-se, cu o grabă inutilă, efortului din ce în ce mai deprimant de susţinere a războiului.

Vaietul îndepărtat al unui camion cu motor diesel reverberă venind de-a lungul apei, sunetul crescând în intensitate pe măsură ce vehiculul se apropia de docurile submarinelor. Un autocamion Isuzu, de culoarea ardeziei, ieşi de după colţul unui depozit din cărămidă, intră huruind în raza lor vizuală şi viră, înaintând de-a lungul docului de descărcare. Şoferul se apropia de adăpostul submarinului înaintând cu prudenţă, centimetru cu centimetru, străduindu-se să desluşească lărgimea danei cufundate în întuneric, abia vizibilă în lumina farurilor de camuflaj. Camionul se opri lângă schela de acces, iar frânele sale uzate protestară, scârţâind strident.

După un moment de linişte, şase soldaţi înarmaţi până-n dinţi săriră din caroseria autocamionului, formând un cordon de pază în jurul acestuia. În timp ce cobora din turelă către doc, Ogawa simţi că una dintre santinele îşi îndreptase arma asupra lui. Observă că soldaţii nu făceau parte din Armata Imperială Regulată, ci erau membri de elită ai temutei Kempei Tai, poliţia militară.

Doi bărbaţi în uniformă coborâră din cabina autocamionului, îndreptându-se către el. Recunoscând un ofiţer superior, Ogawa luă poziţia drepţi şi salută cu promptitudine.

― Am aşteptat sosirea dumneavoastră, căpitane, declară, cu o nuanţă de iritare.

Căpitanul Miyoshi Horinouchi îi ignoră aluzia. În calitate de ofiţer operaţional în statul major al Flotei a Şasea, era preocupat de probleme mult mai grave. În Oceanul Pacific, flota de submarine a Japoniei era treptat decimată, iar Marina Imperială nu avea nicio replică pe măsura tehnicii de război desfăşurate de forţele americane. Lupta disperată dusă de submarine împotriva unui adversar de o superioritate copleşitoare se sfârşea, inevitabil, cu pierderea echipajelor şi a vaselor, ceea ce reprezenta o povară grea pentru Horinouchi. Părul său scurt albise cu totul, iar ridurile care îi brăzdau chipul păreau albiile unor râuri secate.