"– O să-ți zic Radical. Semnul pentru radical oferă adăpost tuturor numerelor, fără să urască pe nici unul. Este un semn foarte generos.”

Povestea este plasată în Japonia. O menajeră este angajată să facă curățenie și să gătească pentru un fost profesor de matematică, în vârstă, care a suferit o leziune cerebrală. El își poate aminti lucruri noi doar timp de 80 de minute. Așa că, în fiecare zi, când ajunge la el acasă, trebuie să se prezinte. În fiecare zi, el îi pune o întrebare la care ea trebuie să răspundă înainte de a intra în casă, de la ziua ei de naștere până la mărimea pantofilor sau numărul de telefon. Desigur, el ajunge să îi pună aceleași întrebări de nenumărate ori.

Când află că are un băiat de zece ani care o așteaptă acasă, el insistă să-l ia pe băiat cu ea, după școală. Prin urmare, băiatul și menajera încep să învețe matematica. Odată cu ei,recapitulăm și noi suficiente noțiuni din matematică – lucruri precum numere prime și numere amiabile. Bine, probabil că nu ar trebui să spun matematică „simplă”, ci mai degrabă ar trebui să spun matematică „pe înțelesul tuturor” așa cum este prezentată.

Încetul cu încetul devin o familie.

Menajera începe să fie fascinată de matematică și, pe măsură ce aflăm povestea ei - mamă singură, singurul copil al unei alte mame singure - aflăm că a trebuit să renunțe la școală pentru a putea începe să lucreze pentru a se putea întreține pe ea și copilul ei. Ea este mai bună la rezolvarea problemelor de matematică decât este fiul ei, care se dovedește a fi un copil foarte inteligent. Profesorul și băiatul sunt, de asemenea, fascinați de statisticile meciurile de baseball.

„ Ca mamă, am simțit o bucurie fără margini să văd pe cineva îmbrățișându-l atât de drăgăstos pe fiul meu, și chiar m-am gândit, puțin geloasă, că mi-aș fi dorit ca Profesorul să mă întâmpine și pe mine atât de călduros.
– Mă bucur așa de mult că ai venit! Mulțumesc! a zis Profesorul, fără să-i pună nici una dintre întrebările de matematică obișnuite pe care mi le repeta mie în fiecare dimineață."

Profesorul locuiește izolat într-o cabană din spatele casei cumnatei sale și par să nu aibă nicio interacțiune, dar cumnata sa are grijă de necesitățile lui și ea se ocupă de angajarea sau concedierea menajerelor.

Este o poveste frumoasă și emoționantă, iar modul în care a fost prezentată matematica a fost unul interactiv, așa că asta nu ar trebui să descurajeze pe nimeni să citească cartea. Autorul (n. 1962) este un scriitor prolific cu aproximativ 30 de lucrări de ficțiune. Această carte a fost transformată într-un film în Japonia.