Într-un viitor în care majoritatea lucrurilor se întâmplă „pe net”, într-un sistem de realitate virtuală devenit standardul de facto, pornește o cursă în căutarea unui Easter Egg. James Halliday, creatorul sistemului OASIS moare și lasă moștenire averea celui care va reuși să descifreze enigmele pe care le-a creat.

Am fost sceptic când am început textul, părea un amestec relativ anost de referințe la anii '80 (nu cei mai străluciți din istoria noastră, și nici neapărat decada pe care ai dori să o adulezi). În centrul poveștii însă au venit referințele la game-designers, cumva amintindu-mi de povestea lui Romero și Carmack, și lucrurile au început să aibă sens. Până la final nici nu știu când a trecut timpul, a doua jumătate am citit-o într-o singură după-amiază.

Povestea e captivantă, bine construită. Îmi place foarte mult povestea de dragoste dintre Parzival și Art3mis, sună veridic pentru o idilă virtuală și funcționează excelent.

În legătură cu ediția românească: Mi-ar fi plăcut să văd anumiți termeni netraduși. În general asasinează prescurtări cunoscute din gaming, înlocuind NPC cu PNP pentru un motiv ciudat, sau OASIS cu SISAO. Vorbim de o carte cu potențial să devină carte-cult. E ca și cum ai traduce cu „Horia Olaru” pe „Harry Potter”, fremenii cu „liberomi” și alte aberații de genul acesta.

Dar în afară de prescurtări, care poate că o să prindă și în varianta românizată, traducerea nu deranjează, și cartea se citește pe nerăsuflate.