Recunosc, îmi place Deadpool, chiar dacă nu îi iau foarte în serios umorul. În toată cartea, sincer, un singur moment m-a făcut să râd pe bune, când vorbește de „Gerilă pompieru'”. În rest, glumele sunt previzibile, genul de glume pe care le faci când urmărești un film de acțiune de clasă B. Dar exact asta e Deadpool. Un comentariu pe cât de slabe sunt comic-book-urile de acțiune.

Poveștile prinse în volum nu sunt o noutate, dar se pot citi frumos, și sunt chiar bune. E o poveste legată de cum bate Deadpool o invazie Skrull, cum e urmărit apoi de Norman Osborn, cel care face organizația HAMMER care vrea să înlocuiască SHIELD. Sunt mai multe glume care se vor pe mai multe niveluri (dar nu sunt). De fapt, Deadpool fix despre chestia asta e: treburile astea cu super-eroi sunt plictisitoare, aproape deprimante, și amuzante când se iau în serios, iar Deadpool nu le ia în serios. Mno, cam asta mi-a plăcut la el.