O poveste despre prima iubire și primii ei fiori, despre vise neîmplinite și așteptări, despre gelozie și speranța împăcării... dar și despre iluzia unei inimi-ceasornic care ar înceta să ticăie în vria emoțiilor care par să pună stăpânire pe tine. Despre teama dezamăgirii și curajul necesar ca s-o înfrunți, despre melancolia trecutului și trecerea timpului. Tic-tac, tic-tac. Lumea nu are nevoie de inimi de lemn sau de oțel, nici de ace de ceasornic, mai ales când ești îndrăgostit.

"- Doctorița Madeleine care mi-a pus ceasornicul zice că inima mea de ocazie nu se potrivește cu starea de îndrăgostit. E convinsă că nu ar rezista unui astfel de șoc emoțional. (...) Dar când am văzut-o prima oară pe micuța cântăreață am avut senzația că s-a cutremurat pământul sub ceasornicul meu.
- Și, ți-a plăcut?
- La nebunie...
- Dacă te temi că o să îți fie rău, nu faci decât să mărești șansele de a ți se face rău. Dacă-ți duci viața cu ochii în patru să nu-ți rupi ceva, o să te plictisești de moarte, să știi... Nu cunosc nimic pe lumea asta mai amuzant ca imprudența!"
- pg. 70

" Vreau să îmi schimb inima! Pune-mi alta, m-am săturat de mine însumi! (...) Pune-mi o inimă nouă, să încep numărătoarea de la zero. Nu mai vreau să mă îndrăgostesc niciodată!"
- pg. 156