Ceva sau cineva l-a supărat foarte tare pe Dan Alexe, că a trebuit să scrie cu mult năduf și nerv această prelungă... habar nu am ce e.

Ar putea să fie o discuție (utilă, nu zic nu) despre dacopatie, dar titlul e pur și simplu înșelător. Problema dacopatiei e ocolită cu grație, petrecând mai mult timp demontând protocronismul cecen sau al altor popoare decât discutând real despre protocronismul românesc modern. Nu dă nume, lovește în oameni morți (Densușianu e o țintă mai facilă decât contemporanii), nu enumeră fapte, dar dă un pic cu Densușianu și cu Pârvan prin țărână. După care începe o lungă elucubrație legată de Becali la spovedanie pe Muntele Atos (aproape că mi-e simpatic după asta Becali) și despre cum albaneza e la originile tuturor cuvintelor românești, oprindu-se doar înainte de a afirma că ar trebui să ne abandonăm treaba și să ne mutăm capitala la Tirana.

Nu zic că nu există argumente interesante de luat în considerare, însă cred că o colecție prost însăilată de etimologii vag dubioase (cum ziceam, româna e o albaneză un pic diferită). Felul în care folosește lingvistica (cu precizie algebrică, deși precizia nu e o problemă algebrică) îmi arată pericolul ciocanului de aur în abordarea oricărei teme.

Cartea promite mai mult decât oferă, inflamează mai mult decât e necesar și până la urmă se descalifică dintr-o conversație acceptabilă.