“You took the shot and you got me, sweetheart. Right between the eyes.”

Ador cărțile lui Karen Swan care sunt întotdeauna atât de complexe, pline de secrete, întorsături, cu personaje geniale și extrem de bine contrate, cu mai multe fațete, și poți fi sigur că autoarea ne va oferi o poveste cu totul convingătoare, care devine din ce în ce mai bună cu fiecare pagină.

Nu există un singur lucru care să nu mi-a plăcut la această carte așa că - probabil - ar trebui să-mi termin recenzia chiar aici, chiar acum spunându-vă că a fost o lectură genială, dar nu aș fi eu însumi dacă aș face asta :).

Scotland, Highlands, single malt scotch and a love story = one perfect combination.

Personajele au fost extrem de bine construite și reale. Nu am fost întotdeauna de acord cu alegerile și deciziile lor, dar asta i-a făcut mai umani. Sigur, uneori au fost decizii greșite sau alegeri eronate, dar asta nu a făcut decât să aducă mai mult farmec poveștii.

Alex Hyde este o adevărată profesionistă, știe să-și facă treaba și nu se lasă doborâtă de niciun obstacol pe care îl întâlnește. Este o femeie puternică, cu un trecut plin de singurătate și traume. Viața a învățat-o să nu cedeze în fața nimănui, mai ales în fața unui bărbat bogat, chiar dacă este extrem de chipeș.

Lochlan Farqhuar este arogant, rece, chiar nepoliticos uneori. Nu a avut o viață deloc ușoară și chiar dacă a avut un trai privilegiat, nu a fost crescut în puf. Prin urmare, este mereu furios și nu are încredere în nimeni. Are tendința de a se lăsa copleșit de emoții și asta face ca sarcina lui Alex, de a lucra cu el, să fie puțin mai grea. CEO al Kentallen Distilleries, cea mai mare distilerie privată care produce unul dintre cel mai bun single malt scotch din Scoția, își trăiește viața "under pressure".

"Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me."

Alex și Lochlan au avut zile mai bune și zile mai proaste. De la început, între ei, a fost o relație explozivă. Voiam să-i plesnesc câteodată, să-i scutur sau să-i bat pe umăr și să le spun să se maturizeze odată. Îmi place cum își creează Karen Swan personajele, nu sunt dintre cele pe care le placi imediat și uneori ia timp ca să ajungi să le iubești. Îmi place mult că nu sunt personaje simple, au personalități complexe și complicate.

Ea ne dă timp să-i cunoaștem pe Alex și Lochie, iar când credem că știm totul despre ei, începe să ne prezinte si o parte din trecutul lor. Tu, cititorul, spui doar wow, sunt mult mai multe de aflat decât credeam! Acțiunile celor doi au fost surprinse strălucit. Viețile lor sunt pline de secrete și surprize și mi-a plăcut să-i urmăresc în călătoria lor.

“Do you know what’s the most common lie? The one that millions of people tell every single day?”
He shook his head.
I’m fine."

Un alt personaj principal, din punctul meu de vedere, este chiar distileria. Kare Swan știe cu să evidențieze importanța pe care distileria o are în comunitatea mică de pe insulă, aceasta asigurând majoritatea locurilor de muncă.

Karen Swan știe să aleagă cele mai frumoase locații pentru plasarea acțiunii romanelor ei. Indiferent unde ne aflăm, ea aduce toate decorurile la viață și ne oferă cele mai superbe descrieri. De această dată autoarea a ales ca acțiunea romanului să fie plasată în Insula Islay, în Highland-ul scoțian.

Îmi place cum cărțile sunt ca niște puzzle-uri, cu elementele care lipsesc încet, în ritmul potrivit, la locul potrivit. Pure bloody brilliant!

Karen Swan se pricepe la cuvinte, iar stilul ei este pur și simplu superb. Ea știe perfect să scrie o carte complexă și profundă. Ea atinge atât de multe probleme complexe. Oricum, cărțile sunt extrem de bine documentate. De data asta am mai învățat câteva chestii despre single malt scotch. Fiind o persoană care bea whisky, a fost o reală plăcere să citesc această carte.

„Secretul de Crăciun” este o poveste superbă despre viața pe o mică insulă și comunitatea ei, despre dragoste, prietenie, iertare, legături de familie și – să nu uităm – whisky. A fost o ficțiune impresionantă. A fost plină de emoții și sentimente, a fost sinceră și autentică. Am savurat fiecare pagină a acestei cărți. îmi place când întriga este imprevizibilă și nu poți vedea prin ea, când sunt momente la care nu te aștepți... acel "BAM" sau "Yesss! nu am văzut-o venind!".