Cartea lui Robert Adam se vrea o radiografie a fenomenului populist din România începând de la mijlocul secolul XIX până în anii 2000. Ratează însă o mare parte din obiective: trece foarte rapid peste populismul comunist, concentrându-se pe el ca material introductiv pentru explicarea anilor 1990-2010. În același timp, tratează superficial populismul în anii recenți, rezumându-se la activitatea partidelor politice, ignorând complet mediul digital/internet.

Cred că e un punct de pornire bun, un rezumat relativ concis chiar dacă dezordonat. Subiectul e, desigur, mult mai vast, și merită o analiză mai îndeaproape, dar pentru o introducere, „Două veacuri de populism românesc” e suficientă. Pe alocuri e însă destul de confuză și chiar plictisitoare. Ignorați recomandările lui Vladimir Tismăneanu și Cristian Preda, puse pe copertă, Tismăneanu nu zice nimic cu un pic prea multă emfază, iar concluzia lui Cristian Preda îmi dă de înțeles că nu a citit cartea, doar rezumatul.