Tragică soarta istoriei-pop românești, dacă a ajuns să aibă ca vedetă pe Lucian Boia... Această carte a fost compilată de Humanitas, probabil, din niște postări publicate pe blogul secret al lui Lucian Boia, unde scrie emo despre cum românii îl urăsc și cât de mult îi pare rău că Linkin Park nu au mai scos albume noi.

Teza numărul unu: tot ce știu românii despre istorie e rău. Adevărul e fix ăla care nu convine, cel pe care îl știe el. Nu este o teză rea și nici fundamental greșită - însă este un motiv bun ca un istoric (nu un blogger sau vreun amator) să vină cu o lucrare un pic mai profundă, mai bine argumentată, cu mai multe citate, nu o colecție de postări pe blog scrise din amintiri. Dar această carte este o compilație făcută pe genunchi de către un editor de la Humanitas, ca să mai mulgă vaca pesimismului românesc, pe care Boia îl speculează la maximum.

Colecția e compilată în 2018, anul centenar al Unirii, și este o celebrare a Unirii în măsura în care o palmă peste ceafă și un șut în fund este o felicitare pentru primul loc la olimpiada pe țară. Nu că ar fi nevoie de un text pozitiv de la Boia, așteptam însă un text echilibrat - ceva mai echilibrat decât „da, e remarcabil, dar iată cât de proști sunt românii”.

Neavând foarte multe materiale citate, domnul Boia intră în păcatul citării factoidelor precum „românii citesc cel mai puțin”, „ruralitatea României este de secol XIX”, „buda din fundul curții”. Nu are informații, nu are date, dar mai ales nu are un context pentru lucrurile pe care le prezintă. Mi se pare că textele cuprinse în acest volum sunt scrise pe valul de ură îndreptat contra lui Liviu Dragnea, și se adresează generației tinere care simulează anti-corupția. Practic Boia pune bila de cristal în mijlocul mesei, și începe să repete ceea ce generația 30+ actuală își zice ea însăși: „Văd că provii dintr-o țară de rahat, cea mai nașpa, și absolut nimic din ce se întâmplă nu e bine, lucrurile bune din istoria țării tale sunt fie norocoase, fie niște lucruri nașpa, ești sărac și prost”. Și da, sărac și prost ești ca cititor, că ai dat banul pentru cartea lui Boia și aplauzi ca foca la aceeași coregrafie pesimistă care vinde, vinde, vinde.

Bun, nu mă lupt cu informația istorică reală, dar Boia nu prea are așa ceva. Mai demolează un pic ici-colo, mai amintește câte-o carte pe care a citit-o, dar majoritatea trimiterilor din această fițuică superficială trimit către catalogul Humanitas. E mai degrabă o încercare de a vinde mai mult din același pesimism prefabricat care devine deja învechit, și care ar trebui să se întoarcă să moară în epoca pre-internet.

Din păcate Boia e neinteresat în clarificarea problemelor istorice, ci, mai degrabă, e montat să-și atace colegii de breaslă și (posibil) propria sa muncă de sub comunism. Din păcate, lipsește substanța atacurilor, așa că singurul lucru pe care poate să-l mai facă e să întărească pesimismul și defetismul celor care și-l vor reconfirmat.