„Prâslea cel voinic și merele de aur” e o reinterpretare a basmului și a câtorva motive populare. Nu are foarte multe lucruri surprinzătoare, deși faptul că ajung împărații să se bată cu aparate de zbor e un plus pentru orice roman fantastic.

Romanul grafic nu e foarte dens, se citește rapid. Maria Surducan nici nu se concentrează foarte mult pe construcția lumii, cred că nu a fost cel mai important lucru pe care îl avea în minte. Dar una peste alta, petreci cu el o oră plăcută.

Ca și obiect e foarte bine construit, desenele clare, paginile groase.

Lucruri de reproșat: arhaismele (asta e o problemă pe care o am cu toți oamenii de fantasy din România) și dialogul inconsistent pe alocuri. Plusuri, aparate de zbor într-o poveste fantasy, într-un mod în care stă în picioare povestea.