În acest roman, urmărim două fire narative, care se axează pe două femei ce trăiesc două etape diferite a vieții de mamă. Lili naște prematur o fetiță, și tot caruselul de emoții ce urmează, tânăra mamă încearcă să-l transforme în cuvinte într-un jurnal, pe care-l scrie fiicei sale. Lili vorbește despre șocul prin care trece, despre spital, secția de neonatologie, trăirile ei, dinamica din relația cu partenerul, transmițând emoțiile așa cum sunt, nefiltrate, în forma lor rudimentară. Elise e o femeie ce se apropie de propriul centenar și care tocmai și-a luat la revedere de la fiul mai mic, acesta plecând în alt oraș la studii. Trezindu-se, pentru prima dată după 23 de ani, cu casa pustie, Elise realizează că nu mai știe cine este ea și ce-și dorește, dincolo de rolul ei de mamă.

Doar clipa fericită să-mi rămână de Virginie Grimaldi urmărește destinul a două femei și drumul pe care acestea îl parcurg, trăind cu intensitate venirea și, respectiv, plecarea unui copil. Autoarea transmite fidel emoțiile prin care trec protagonistele, conturând totodată foarte bine anturajul lui Lili și a lui Elise, dar și personalitățile acestora.

Lili e o femeie ce se trezește, peste noapte, mamă. Un control de rutină se transformă într-o cezariană de urgență, iar copilul pentru care nu a apucat să cumpere pătuț e deja venit pe lume - și, cel mai grav, Lili nu-l poate ține în brațe și nici nu știe dacă va apuca să o facă vreodată. Trăirile ei din aceste clipe sunt intense, viața îi e dată peste cap, dar singurul lucru pe care-l vede în fața sa e speranța. Speranța că fiica mult așteptată va lupta pentru propria viață. Lumea din jurul lui Lili e în schimbare, dinamica din cadrul familiei sale suferă și ea niște modificări substanțiale și am fost foarte investită în tot ce se întâmplă. Prin jurnalul pe care-l scrie protagonista, am aflat multe lucruri despre cum decurge lupta pentru viață a unui copil născut prematur, care e ordinea zilei într-un spital pe secția de neonatologie, cum părinții încearcă să facă față unei astfel de traume - când știi că nu-ți poți ajuta copilul cu nimic și că viața lui nu depinde de tine.

Elise mi-a fost simpatică de la bun început, deși inițial, felul în care își cocoloșește copii era ușor enervant. Dar pe parcurs, aflând mai multe lucruri despre personaj și despre viața acestuia, i-am înțeles comportamentul. Evoluția lui Elise a fost graduală și realistă, mi-a plăcut faptul că, ușor-ușor, a început să să-și amintească ce-i place, să încerce lucruri noi și să vadă lumea nu doar din perspectiva de mamă, ci și din perspectiva de femeie adultă, cu copii crescuți mari și plecați pe la casele lor.

Romanul semnat de Virginie Grimaldi este un carusel de emoții, despre felul în care oamenii se transformă în părinți, despre fricile care apar odată cu venirea pe lume a copiilor, despre bucuriile pe care le aduce maternitatea. Dar, în același timp, este un roman despre viață, despre trăiri intense, emoții ascunse, dorința de a-i proteja pe cei pe care-i iubim cel mai mult, nevoia de a avea pe cineva aproape în cele mai cumplite clipe.

Vă recomand acest volum dacă vreți să citiți despre familie și despre trăirile unei mame, atât la începutul vieții puiului său, cât și la momentul când copilul devine adult și pleacă de sub aripa protectoare a mamei.