A review by dorinlazar
Captain America by John Ney Rieber, Steve Epting, Ed Brubaker, Ed McGuinness, John Cassaday

4.0

Colecția conține trei povestiri. Prima este o poveste inspirată din 11 septembrie, scrisă în mijlocul traumei post-11 septembrie. E o poveste emoțională care atinge mai multe probleme de actualitate atunci, precum cetățenii simpli care sunt confundați cu teroriști doar din cauza rasei. Este și o privire critică la adresa motivațiilor de natură teroristă. Probabil o astfel de povestire scrisă acum ar arăta mult diferit, mult mai autocritic, mult mai tăios, cu mult mai puțin accent pe suferința Americii și mai mult pe suferința teroriștilor. Dar atunci, când rana era foarte proaspătă, nici măcar artiștii nu puteau merge altfel decât pe ceea ce percepem acum ca „propaganda oficială”. Mi se pare foarte interesantă perspectiva.

Următoarele două povestiri sunt legate - „Out of Time” (2005) și „Must There Be a Captain America?” (2011) sunt primele contacte cu Winter Soldier. Bucky nu apare ca erou principal, și chiar dacă e numit aproape obsesiv de câteva ori ca personaj secundar, singurul motiv pentru care l-ai băga în seamă e că deja știi că Bucky Barnes e Winter Soldier. De fapt, Winter Soldier apare doar în câteva cadre, nici măcar nu e numit direct. A doua povestire e ca un fel de moment de reflecție asupra nevoii de a exista Captain America. Cumva are sens legarea ei de Out of Time, nu mi s-a părut că nu ar fi o încheiere a lui Out of time decât pentru că stilul de desenat a fost un pic diferit.

Acum, problemele. Dacă prima mi se pare într-un fel perfectă pentru ceea ce este - e pură, necenzurată, e un fel de document istoric mai degrabă decât altceva, a doua revine la problemele clasice ale benzilor desenate „de masă”. Povestea e superficială, e grăbită, și e deranjantă insistența de a povesti lucrurile într-o manieră neliniară. Dar asta se întâmplă din nevoia de a vinde unui public care nu dorește de fapt să afle o poveste nouă și originală, ci vrea ceva care să îl țină legat de o realitate paralelă, de un „acum” unde sunt super-eroi - de-asta nicio poveste nu poate să înceapă în 1924 sau 1918 sau 1940. Aparent clientul e infantil, el are nevoie să vadă că lucrurile se întâmplă acum, altfel a dat banul degeaba.

Și poate asta e cel mai frustrant la Marvel. Au povești bune, pe fond, dar spuse prost spre foarte prost. În cazul lui Out of Time, mediocru. Combinat cu un excelent pentru prima poveste, a dat nota pe care o vedeți, dar cu multă indulgență.