"La marginea lumii" este un epic fantasy senzațional care te face să vrei să citești și mai mult. Eu pot enumera pe degete romanele fantasy pe care le-am citit și care mi-au plăcut. Sunt sceptică atunci când încep o serie pentru că îmi cunosc gusturile și știu ce îmi place să citesc și de ce mă plictisesc.

Nimic nu este sigur, regele are dușmani și mulți doresc să stea pe tronul de ametist.

Oana Arion a scris o poveste alertă, care te prinde în mrejele ei încă de la primele pagini. În fiecare poveste există un personaj principal pe care-l urmărim de-a lungul poveștii, în aventurile sale. Aici nu ști care este personajul principal și care sunt cele secundare. Toate personajele sunt atât de bine create încât toate ajung să fie principale într-un anumit punct al poveștii.
“În fața sa, desenată pe o bucată de hârtie veche și colorată în mult roz, albastru și galben se desfășura o hartă antică a continentului de dinainte de marele cutremur. Denumirile erau scrise în vechea limbă — cea a zeilor.”
Autoarea ne poartă prin fiecare regat, ne oferă suficiente detalii încât să cunoaștem obiceiurile locului și personajele importante. Apoi vedem interacțiunile politice, compromisurile și razboaiele pe care fiecare le duce atât cu regatele vecine cât și cu proprii supuși. Aflăm despre nemulțumiri și neajunsuri, despre lucruri pe care majoritatea le iau drept garantate.

Facem cunoștiință cu Aserthe, fiul regelui Elandriei, Trephor de Krestin. Acesta pornește într-o călătorie în care să descopere secretele lumii și unde să cunoască cât mai mai multe obiceiuri și datini a celorlalte regate.

Șarpele (sau Phillibert, pe numele lui adevărat), este companionul de drum a lui Aser și cel trimis de var Rokkas pentru a-i purta de grijă tânărului prinț. Astfel, descoperim un nou personaj călit de greutățile vieții, care atrage în jurul său o panoplie de animăluțe pe care le salvează. Între prinț și paladin se leagă o prietenie aparte pe măsură ce se cunosc mai bine.

De cealaltă parte este, Yatis, geamăna lui Aser. Ea a fost căsătorită forțat de Trephor cu unul dintre prinții celorlalte regate. În acel moment, ea a jurat să se răzbune pe bărbații din viața ei. Personal eu am considerat-o anti-eroul poveștii, însă, pe de altă parte, am înteles de unde revolta ei față de toți.

Regele Elandriei, Trephor de Krestin, nu a avut o viață ușoară. Regina, o femeie bolnavă, l-a înselat pe tot parcursul căsniciei. Viața celor doi a fost un calvar, dar iubirea este oarbă, și în ciuda tuturor problemelor, a iubit-o. Singurul lui prieten de nădejde și aliat a fost var Rokkas - care este și căpitanul paladinilor

Nu știi cine își e prieten, cine îți e aliat și cine îți e dușman.

Comploturi, intrigi nesfârșite, crime, minciuni, trădări, pasiuni ascunse, magie și războaie ce sunt pe punctul de a izbucni. Nimic nu este sigur, regele are dușmani și mulți doresc să stea pe tronul de ametist și să dețină puterea deplină. Fiecare este pe cont propriu. Complicii își stabilesc alianțele, iar războiul începe lăsând în urma sa doar morți.
“Aserthe se întoarse către însoțitorii săi care priveau fascinați întinderea nesfârșită de apă și cerul pictat parcă de o pensulă nevăzută a unui zeu. Simți un fior străbătându-i trupul. Reușise. Le zâmbi celorlalți și șopti:
— Am ajuns la marginea lumii.”

Eu am o problemă foarte mare cu descrierile. Nu îmi plac descrieriile interminabile care nu duc nicăieri doar pentru că autorul a fost plătit să scrie cât mai multe pagini. Nu am abandonat multe cărți, dar cele pe care le-am abandonat au fost tocmai din cauza descrierilor.

Eh, aici situația stă cu totul altfel. Descrieri sunt atât de vii încât te fac să își imaginezi fiecare regat în parte, iar descrierile mâncărurilor... chiar dacă ești sătul atunci când decizi să citești, ți se face foame atunci când citești minunățiile care sunt puse pe mesele personajelor :).

Am avut și personaje preferate, chiar dacă și ele m-au dezamăgit, la un moment dat. Un alt lucru ce mi-a plăcut în roman a fost că niciun personaj nu este fără pată. Fiecare are de făcut anumite alegeri în drumul său, unele decizii fiind ușor de luat, altele nu.

Romanul, desi are peste 500 de pagini, este foarte ușor de citit. Scriitura este una cursivă, fluidă, care te face să vrei să citești mai mult și mai repede, ca să afli ce se întâmplă mai departe. "La marginea lumii" este doar primul volum din seria Somnul Zeilor. Seria va avea, în total, șase volume, iar Oana promite să ne uimească cu fiecare volum în parte.