Acum câteva minute am terminat carte și mi-am zis că trebuie neapărat să scriu acum despre ea, la cald.

În poveste este vorba despre Alexandru Royce, un orfan angajat ca portar la conacul unui afacerist (domnul T) din orășelul Gimău, de pe lângă Cluj. El își spunea Royce după mașina visurilor sale, mașină care este considerată talisman al său.

Cartea este scrisă sub forma unor interviuri/povestiri date către presă de toți cei care au interacționat cu Alexandru, ajutând asftfel gazeta să reconstituie viața lui după plecarea instantanee a acestuia de la conac.

Mi-a plăcut cum a fost scrisă și cum autorul a dat glas personajelor, iar prin limbajul folosit ne putem da seama ce fel de oameni erau aceștia și care era gradul acestora de educație, majoritatea analfabeți.

Din punctul meu de vedere nu a fost o lectură ușoară, începutul a fost promițător, dar pe parcurs m-am pierdut în relatările personajelor, pierzând puțin firul evenimentelor.

Concluzia mea ar fi că, prin această poveste, autorul vrea să ne arate cum este România în momentul de față, transpusă într-un personaj. Politica are o influență enormă, există traficanți, ucigași, bogătașii cu puterea lor, oamenii simpli și cei analfabeți.

Pe mine personal cartea nu m-a prins, eu fiind obișnuită cu un ritm alert, cu acțiune și suspans, dar este o lectură pe care totuși o recomand. În cazul meu e replica aceea clasică și adaptată: Nu e cartea de vină, eu sunt.