Clădirea nu ieşea cu nimic în evidenţă. Ar fi putut adăposti un liceu public ceva mai mare, ori un centru administrativ de procesare a formularelor privitoare la taxe şi impozite. Era o structură masivă din cărămidă cafenie –avea patru etaje şi o curte interioară. Nu se deosebea cu nimic de alte nenumărate clădiri construite în anii 1950-1960. Un trecător neinteresat nu i-ar fi aruncat o a doua privire. Şi totuşi, aici nu existau trecători neinteresaţi. Nu aici, pe această insuliţă de protecţie, aflată la şase mile în largul coastei Virginiei. Oficial, insula făcea parte din Sistemul Naţional de Rezervaţii Naturale al Americii, iar curioşilor li se spunea că, din cauza ecosistemului foarte delicat, accesul
vizitatorilor era interzis.