În acest volum o urmărim pe Chrysantha, sora mai mare a Alessandrei Stathos, protagonista din Umbrele care ne despart. Dacă în primul volum se creează impresia că fiica mai mare a familiei Stathos este o netoată, interesată doar de rochii, baluri și bijuterii, în Întunericul din noi îi vedem adevărata față.

Chrysantha și-a dat seama de mică în ce lume trăiește, așa că a purtat o mască, aceasta făcând-o să pară inofensivă pentru cei din jur. În realitate, fata a țesut intrigi și a manipulat oamenii din viața ei, astfel încât să ajungă acolo unde și-a dorit: să fie căsătorită cu un nobil bătrân, bogat și fără moștenitori. Planul e simplu - să aștepte moartea acestuia și să devină stăpâna casei, a averii și cel mai important - să fie în sfârșit liberă să ia propriile decizii. Doar că, odată ce soțul ei trece în neființă și tânăra abia apucă să guste din libertate, la orizont apare Eryx Demos, un tânăr misterios, ce pretinde că este nepotul defunctului și că, de fapt, lui îi aparține totul: titlul, conacul, banii. Înarmată cu răbdare și punându-și mintea la contribuție, Chrysantha are un plan: să îl facă pe tânăr să dispară. Dar nimic nu e simplu, pentru că Eryx ascunde o groază de secrete, are un trecut misterios și se întâmplă ceva tare ciudat cu ochii lui când este furios.

Întunericul din noi de Tricia Levenseller este un romantasy unde accentul este preponderent pe partea de dezvoltare a relației amoroase și foarte puțin se dezvoltă și explică latura magică a lumii în care are loc acțiunea. Cititorul o urmărește pe Chrysantha și gândurile acesteia, narațiunea fiind la persoana I, iar tot ce află este trecut prin filtrul protagonistei. Chrysantha mi-a plăcut mai mult decât Alessandra, ca protagonistă. Este inteligentă și are o capacitate de manipulare bine pusă la punct, dar în același timp ține mult de tot la prietenii săi și la binele acestora, fiind gata oricând să se sacrifice. Nu deține vreo putere fizică sau magică, așa că toate reușitele ei se datorează minții sale. Ce mi s-a părut deranjant totuși la acest personaj este faptul că insistă să-și exprime oricând și oriunde un punct de vedere ce deja reise din acțiunile ei și nu e deloc nevoie să menționeze aspectul respectiv la fiecare două propoziții.

În ceea ce-l privește pe Eryx, un personaj inițial enigmatic și cu niște purtări dezagreabile, acesta are o evoluție treptată și credibilă pe parcursul poveștii. Totuși, mi s-a părut mai puțin dezvoltat decât protagonista și mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre trecutul tânărului.

Relația dintre cei doi protagoniști este una plină de răutăți, Chrysantha și Eryx își întind reciproc capcane și niciunul nu este dispus să cedeze în lupta pentru moștenire, iar asta îi aduce în tot felul de situații bizare. Se tachinează într-un mod răutăcios și sunt gata să se distrugă unul pe celălalt, iar modul în care autoarea îi aduce împreună e unul satisfăcător și credibil.

Mi-ar fi plăcut să se dezvolte mai mult partea de magie, rolul și originea acesteia, cum anume influențează societatea și de ce e atât de prețioasă. La acest capitol am rămas cu ceva întrebări și nelămuriri și unele lucruri în narațiune se întâmplau convenabil pentru personaje sau pentru poveste, fără a avea neapărat sens.

Dacă vreți să citiți un romantasy nepretențios, ușor de parcurs, unde partea de fantasy se explorează puțin de tot și accentul e în totalitate pe partea de romance, vă recomand această carte.