„Singurătatea singularității” vrea să fie un fel de „Cronici marțiene” care relatează prin povestiri scurte soarta unui Pământ în criză care antagonizează o inteligență artificială, trece printr-un Mare Cataclism și o parte din oameni scapă în cosmos, o parte sub pământ. Textul este digerabil, dar ratează mai toate obiectivele propunându-și un scop prea larg (printre altele).

SS este o colecție de povestiri SF care au o legătură destul de clară. Dacă prima povestire e de sine stătătoare, explicația evenimentelor din ea are loc în a doua povestire (și e un fragment care e ușor de ratat dacă obișnuiți să săriți paragrafe din când în când), și după aceea misterul e rezolvat - povestirile sunt cu adevărat legate și singura problemă e să înțelegi ordinea, cronologia lor. Lucrul acesta se întâmplă pentru a doua parte a cărții, intitulată chiar „Singurătatea singularității”, un titlu care ar dori să evoce ceva ce nu a mai fost cuprins în povestirile incluse.

A doua jumătate a cărții este un pic detașată de prima. După o povestire nelegată de restul decât prin faptul că se desfășoară în același univers, urmează cea mai bună parte a cărții: trei povestiri, culese sub numele „Vid fandango”, în care Alex chiar are un personaj bun, un emigrant stelar care începe din poziția de lucrător de elită, obligat apoi să înceapă de la munca de jos pentru a ajunge un bișnițar aventurier, un fel de Han Solo. Această parte a volumului iartă cumva mai multe din păcatele pe care le-a acumulat cartea, iar povestirea de final vorbește despre un cu totul alt filon de idei, revenind la ideea marelui cataclism și discutând posibilitatea supraviețuirii sub pământ.

Cum ziceam, seamănă ca intenție cu Cronici Marțiene a lui Bradbury: o mare poveste care să înglobeze mai multe sub-povestiri mai mici. Diferența este că Alexandru Lamba nu reușește să își stabilească o poveste-cadru foarte clară pe care să o urmeze; nu schimbă doar punctele de vedere, ci și scara la care se desfășoară lucrurile. Nu există un început și un sfârșit bine definit. Sunt niște povestiri legate, dar cam atât - niște povestiri din același univers.

Mai mult, pe blog.